Pe o barca , in mijlocul unui lac...
E o fata trista cu lacrimi pe pleoape..
Cu mii de regrete in suflet ,
Vasleste cautandu`si sfarsitul in linistitele ape..
Si glasul viu al iubirii sale striga dupa alinare..
Dar cine s`o auda plangand, cine oare?!
Doar ecoul sau ii raspunde iritant,
Insa ea aude decat gandul ce`o impinge in neant!
Nu isi mai gaseste un loc in lumea asta prea plina,
Nici macar un umar sincer si`un glas care s`o aline..
Nimanui nu`i pasa de suferinta ei ..suspina!!
Cauta linistea , cauta cu disperare.. fuge de dezamagire!
Dar nimeni nu`i in jurul sau .. deci canta in pustietate,
Ascultandu`si ecoul ce tindea s`o imite mereu ...
Si cum sa nu sfarseasca printre valurile reci,
Cand tot ce ii era in jur, erau doar trupuri seci?!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu