Zboara langa sufletul meu,
Atunci cand iubeste...
Iarta`mi lacrima ce cade ,
Cand lumea o raneste..
Fiindca vorbele par sa ma ocoleasca
Atunci cand mainile tale`ncep sa ma cunoasca!
Glasul tau tinde sa elibereze amintirea mea..
Senzatiile sa`mi inunde mintea.
Atinge`mi inima cu gandul,
Cautandu``ti sentimentele..
Tradeaza`ti sufletul cu trupul
Descriind ce simti prin cuvinte!
Alunga indiferenta ce pare a te hranii,
Si cauta un alt inceput dulce
Fiindca trupul nu`i ordona inimii,
Si realitatea spre durere duce.
Sting durerea soareluiPrin soapte tacute,Amintesc amurgului..Clipele trecute..Si in zorii unei iubiriRatacesc prin sentimente!Alint suferinta din nemuriri,Si ma hranesc cu regrete.In pragul inserariiSterg zambetul cu lacrimi,Pierd si ultima speranta,Si`mi iau adio de la viata..Poate doar iubireaSalveaza lacrima si viata,Dar noaptea intuneca totul,..intuneca sufletul!
Ascund prin glasuri mute
Noi vesnicii neintrecute..
...incerc sa exist ,
Dar suferinta nu ma lasa!
Nimanui din jurul meu nu`i pasa..
..incerc sa rezist..
Trecand cu gandul curat
Sterg tot ce`i adevarat.
Las durerea in urma..
Si parasesc iubirile pierdute;
Ascult de sentimentele surde.
Las iubirea mea ca pe`o umbra...
Poate ca gustul durerii amare
se zbate in sufletul meu,
Si zambetul din inima moare.
Te voi iubii,mereu..mereu!
Sunt rece cum n`am fost vreodata
Sunt secatuita de iubire,
Si prin vene imi fuge ura..
Totul e negru de durere,
Am acelasi dor..si`l voi avea..
Tac in mine privind doar partea rea.
Glasul mortii vii incep sa`l ascult
Ma`ndeamna sa ucid tacerea,
Dar constiinta mea inca mai e dulce,
Ea stie sa`mi aline durerea.
Cand timpul pare a stationa
Clipesc linistita in lumea mea.
De pe obrajii uzi cad zile triste
Ce se rasfrang in arsita verii!
Si durerile inimii mele ranite
Vreau sa i le povestesc tacerii!
Doar atat imi mai doresc
Acum intr`un sfarsit dureros.
Sa uit de tot ce doresc
De tot ce n`a fost frumos!
Acum adie un vant usor....
Fiindca ochii nu`mi mai plang d dor...
Nu plang in mijlocul durerii
Cu lacrimi albastre de regret.
Ci ascult cantecul iubirii
Alinand durerea din suflete!
Ma tem de nefericire
Cand totul e pustiu;
As vrea sa ma scald in iubire
Si de nimic sa nu mai stiu!
Insa in jurul meu privesc
Si nu am pe nimeni sa`i spun :
"Te iubesc!"
Ora 4:50 dimineata ..
Cu ochii atintiti p tavan statea si se gandea... s`a ridicat linistita si sigura pe ea...il trase de mana k sa`l trezeasca si ii spuse:
- Trezeste`te si pleaca , locul tau nu mai e aici !
Nedumerit el s`a uitat zambind, credea k ea glumeste, dar nu ...
-Am zis sa te imbraci si sa pleci de ce zambesti?! intarii ea afirmatia precedenta..
Cateva clipe totul parea inmarmurit.. parca acele clipe durau cat o vesnicie chinuindu`i inima sa`l pastreze langa ea k si pana acum.Ea s`a ridicat si a plecat din camera, nu vroia sa cada prada aceleiasi iluzii ..
Cand s`a intors,el statea imbracat pe pat cu capul plecat ..se pare k acel barbat care nu ii spuse candva k nu`i poate oferii iubirea,acum suferea.
-Chiar vrei sa plec?! zice el.
- Crezi k vorbesc prostii?Da , vreau sa pleci si sa nu ma mai cauti ...si sper k de data asta sa te tii de cuvant..eu nu vreau sa am langa mine o persoana care sa nu tina la mine, care sa nu ma aprecieze.
El ramas fara cuvinte continua sa tina capul plecat, poate k se simtea vinovat sau poate nu vroia sa se uite in ochii ei .. S`a ridicat si a plecat ... n`a privit in urma, insa continua s`o caute.
suntem din nou intr`o lume doar a noastra si ne cream propriul vis.. singuratici , dar totusi avem totul ..ne avem unul pe celalalt..si asta e tot ce ne trebuie.. nu oamenii din jur ne ajuta sa ne iubim ... sufletele noastre frante dau lumii un nou ocol ..insa de data asta se tin de mana ..
si daca inainte ne numeam inimi fara continut , acum as putea sa`ti zambesc si sa stiu fara sa`mi spui k sunt iubirea ta si k mereu am fost ..doar k nu ai stiuuuut..
te`as adora prin vorbe la fiecare pas, te`as strange in brate, ti`as zambii si te`as saruta ... noi doi suntem din nou impreuna... Simte`mi inima cum bate intr`o clipa de tacere ..
simte`mi sufletul cum surade ..a scapat de durere!
ucide`mi teama de a pierde din nou ..
chiar daca esti tu..suntem noi..totul mi se pare nou!
Da cred ca nici tu nu te`ai gandit k noi ...da noi ..copii dinainte ne vom reintalnii si fara sa realizam vom strange in noi atatea sentimente.. findca trecutul e doar o particica din intregul NOI!
Avem clipe de petrecut ... sentimente de recuperat si demonstrat si totodata... avem nevoie unul de celalalt.
Ma inspaimanta chiar si faptele mele cand zambesc fals si nu regret.... Parca ma privesc si nu mai regasesc acel copil simplu,sincer si iubitor..naiv; iubirea si cei din jur ..viata ..toate astea l`au schimbat .
Acum vad in oglinda in fiecare zi o persoana straina..ma priveste tacuta, dar cu atata ura . Intotdeauna ne schimbam in bine sau in rau..eu nu am luat`o pe alt drum..dar parca nu mai sunt eu . Indiferenta ne raneste..ne transforma sufletul in raze de speranta ce sfasie pe parcurs orice vis. Port mereu cu mine a mea inima si totusi..uneori calc pe inimile altora cu atata nepasare.. De ce atunci inima mea nu ma doare?
Poate k tot ce`i in jurul meu e o simpla minciuna pe care eu singura mi`am cladit`o atunci cand am inceput sa iubesc....si tot ce ma inconjoara. .imi aduce tristeatea..durerea.. Nici eu nu stiu ce vreau ..ce simt..de ce iubirea e atat de complicata?as vrea sa pot sa iubesc ,dar nici nu mai stiu pe cine..sa pot sa incep ceva nou ..dar viatza mea..e visul meu..si`n vis ma am doar pe mine.. Sunt clipe dureroase pline d venin care imi spulbera orice sperantza ..orice sansa...fiindca mereu cand imi doresc ceva..pierd totul.. pt k nu stiu sa pretuiesc atunci cand am..dc e asa de greu sa iti gasesti iubirea..si atunci cand o gasesti o pierzi k si cum nu ar fi fost?! atat de trist e totul..si asa de rau imi pare k nu stiu sa tin la cine trebuie.. k imi construiesc o lume a mea ..de teama k cei din jurul meu sa nu ma raneasca ..dar nu e bn asa.. fiindca in lumea mea sunt toate bune si frumoase..dar cand cobor..realizez..k cei care imi par prieteni imi sunt cei mai mari dusmani.. Si mi se rupe sufletul in doua...prefer sa traiesc departe de toti si imi e mai bn asa ..dar totusi pierd multe..ma indepartez de ceea ce imi doresc.. .si uit sa iubesc... Imi vine asa....de greu sa uit ce am iubit..si poate ceea e iubesc acum...poate k nu mai iubesc .. dar simt asa k e un capat de drum pt o iubire ce nu mai are sens..si un nou inceput ce totodata s`a sfarsit..o alta iubire...iubirea reprezinta viata ..desi nimeni nu vrea sa recunoasca asta..reprezinta rolul nostru p lumea asta..de aceea ma indepartez d lumea asta si am o lume a mea. .pt k nu mai vreau s aiubesc..pt k IUBIREA DOARE! Si totusi acum simt k ma indragostesc:X
cand visele par a se sfarsii ..mai rasare cate o persoana in calea mea k sa`mi indrume regretele spre zambet .
In lumea asta prea plina de durere si nepasare ...Pasesc spre dorintele glasului neintalnit .
Confruntarea cu despartirea poate fi una din cele mai grele experiente pe care ni le ofera viata. Durerea si despartirea pot fi sinonime. Pentru a depasi durerea, de multe ori cautam sa intelegem ce a produs despartirea, si adesea ii invinovatim pe ceilalti. Insa, adevarul este ca toti vom trai cel putin un fel de despartire in vietile noastre.
Despartirea este definita de Webster ca: a separa, a disocia, a se imprastia, detasat, singur/izolat, singuratic. Este clar ca exista numeroase tipuri de despartire cu care ne putem confrunta. Despartirea poate fi pentru un timp scurt sau pentru toata viata. Doi psihologi de la Northwestern University spun ca sfarsitul unei relatii este ca si cum ai rupe bandajul la o rana care te deranjeaza de ceva timp. Chiar au dreptate, daca analizezi putin! Aproape intotdeauna o despartire este declansata de mai multe probleme si certuri care te streseaza si te fac sa suferi.
Ea reprezinta cu adevarat cel mai important moment intr-o relatie si din pacate, si cel mai trist. Despartirile, din cate am observat eu, sunt de mai multe feluri, fiecare dureroasa in felul ei. Cele mai groaznice par a fi cele in care decizia este luata unilateral, doar de una dintre parti. Asta pentru ca celuilalt ii este greu sa inteleaga, nu era pregatit pentru acest moment, nu stie cum sa reactioneze si asa mai departe. De obicei, despartirea înseamna tocmai imposibilitatea de a mai face compromisuri.
Chiar daca doare trebuie sa sti sa accepti adevarul, aceasta este o dovada de maturitate sufleteasca; în fond, nu este altceva decât un compromis dureros, pe care îl facem pentru ca vrem sa supravietuim propriilor esecuri. O despartire nu e neaparat un sfarsit, ci inceputul unei noi etape din viata ta - de cele mai multe ori o etapa mai interesanta si mai infloritoare. Dar asta depinde numai de felul in care privesti tu problema.
Ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici (Nietzsche)....lucru adevarat. Dupa o despartire, suferim insa reusim sa mergem mai departe, cu rabdare si cu speranta. Reusim sa ne ridicam si sa visam la un nou inceput, la o poveste de dragoste cum nu am avut pana acum. Invatam din greseli si ne promitem ca nu le vom mai repeta, sau poate da insa vom fi responsabili de ele.
