Totalul afișărilor de pagină

16 noiembrie 2009

testament albastru


atunci cand o sa`mi termin ultima tigare
sa nu`mi plangeti urmele...nici unul..
nu merit nici macar o ultima strigare..
sufletu`mi este plin de veninul verde
ce acopera toata bunatatea din inima mea..
zambetul se stinge inainte sa`si faca aparitia,
nu am nimic sa las in urma mea.
regretele nu isi au loc in acest testament..
cand stiu prea bine ca imi va ramane doar trupul fara suflet.
traiesc fiecare clipa atat de intens,
fiinca nu stiu care va fii ultima.
adulmec sentimente, dar nu cu ele ma hranesc;
dau de inteles multe, dar pe nimeni nu iubesc.
cred uneori ca`mi infloreste inima
insa privirea celorlalti imi ingheta dragostea.
si nu vreau flori .. nu vreau nici vorbe..
am sa ma sting usor..usor ..
ca si cum nu as fii existat in lumea asta palida,
oricum ar fii , timpul da uitarii multe
si atunci ..de ce sa plangeti o zi si apoi...
apoi sa va loviti prea rar de amintirea mea ?!
nu`mi trebuiesc vesnicii scrise,
dar glasul nu mi`l mai aud in mijlocul tacerii.
cuvintele mele nu sunt si nici nu vor fii,
pictate in sufletele celor ce par sa le pese de mine.
suntem prea egoisti , prea falsi , prea ascunsi....
prea plini de noi , plini de ura, plini de nimic.
iar eu nu scriu pentru a impresiona,
fac mereu doar ce`mi dicteaza gandurile si .. fiinta mea.
suna prea dramatic.. ?!
ei bine.. nu`i deloc asa...
e simpla realitate tastata in fata unei cesti de cafea.

Niciun comentariu: